This is the film, close to the third act and misery.

S-a lăsat umbra peste cinematograful nostru.
Filmele cu miros de portocale s-au stins în fum de inimi arse
pe ecranul cenuşiu.
Şi pianul cânta amarnic în ultimul generic din colţul străzii
cu lumini palide, respirând iarna în raze cu frică de mister.
Iar noi fugim cu sufletul pe urme dincolo de timpul absent
către cinematograful părăsit, pe poteci de cuvinte regizate.
Şi umbrim apoi sala goală cu personajele din noi, pe umeri ne cad
sferturi de lună, scăldate în întuneric. Sub cer se desenează
scenarii rupte din raiul nostru îngheţat, a oamenilor ce n-au rostit
replicile potrivite.
Şi îmi amintesc cum l-am găsit, printre busole zugrăvite în etern,
unde nordul s-a şters dezgolit de crâmpeiele de zbor.
La un capăt de lume inundat de eclipsă şi dimineţi în reflector.
unde e mereu umbră peste cinematograful nostru…