“ Uneori nu ni se întîmplă să pipăim timpul, să‑l pierdem printre degete, în excese de intensitate care‑l proiectează în contururi materiale? Sau alteori să‑l simţim ca o adiere subtilă prin firele de păr? Să fi obosit? Caută el vreun culcuş? Sunt inimi mai ostenite ca el şi care totuşi nu i‑ar refuza azilul... “[Cioran]
...să opresc timpul, să îi arăt că din
aripile mele răsare soare;
să îi desenez cum picură cerul peste străzi
şi cum amurgul calcă leneş dealurile.
La infinit. În boala grea a timpului de a
fi acelaşi mereu.
Să mă lase să-mi imaginez ultimul sunet
de vioară pe care l-a auzit un pictor surd.
Să-mi vadă ochii înnebuniţi, încleştaţi
în dansul nopţilor fără stele.
Să vadă chipul celui ce cunoaşte cerul doar
privindu-l printre degete..
Să cânte la timpanul venelor mele visele
colorate pe o pagină de vară.
Să mă privească în timp ce fac un inventar al ochilor
ce mi-au cercetat anarhic sufletul.
Doar asta vreau de la Timp, să îi arăt că îl
pot sfida poetic.
Că îmi pot lega la ochi amintirile şi le pot da papuci
să calce ploaia fiecărei toamne ce m-a crescut.
Îmi pot opri clipele să bea din şampania începuturilor.
Pot zugrăvi somnul ce nu e vecin cu moartea.
Fă asta pentru mine, Timpule.
sa presupun sau nu ca aceasta este reactia discutiei ce se ascunde intr-un loc numit mereu IERI?
RăspundeţiŞtergeredaca tu crezi ca alergi odata cu timpul meu, atunci da, asta e reactia.
RăspundeţiŞtergere"pai si cum ramane cu ideea ca eu nu pot alerga odata cu tine?" - citat din noaptea cunoscuta sub numele de "IERI"
RăspundeţiŞtergereIERI asta a fost zi. cred. si cred ca poti, n-am zis asta.
RăspundeţiŞtergeresi cat de mult ti-ai dori ca vidul sa accepte focul...
RăspundeţiŞtergeretimpul sa ma priveasca in timp ce...
RăspundeţiŞtergerehehe... :)
tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna
RăspundeţiŞtergereah, Alex retro. nu ma prind ce vrei tu de la timpul meu. :) Su..din pacate, ai dreptate.
RăspundeţiŞtergeredar cum ramane cu lucrurile ce doar in viziunea noastra sunt pierdute? din cauza unei inimi care sufera vedem lucrurile pierdute pe veci... si atunci cand suntem gata sa depunem armele vedem ca... ceea ce credeam pierdut e langa noi. totdeauna a fost langa noi. atunci... atunci strigam dupa ajutor deoarece venele sunt deja deschise larg catre o lume noua...?
RăspundeţiŞtergerePipo, cred ca simturile noastre rareori se insala exista si cazuri fericite in care ne dam seama in ultimul moment ca de fapt n-am pierdut nimic, dar sunt rare. sunt chiar miracole. in rest, durerile judecate la rece si pierderile consemnate pe suflet raman acolo mereu.
RăspundeţiŞtergerecum sfidezi timpul?
RăspundeţiŞtergerebucurandu-te de el!
nemaicontand ca trece, sa treaca..dar tu sa-l prinzi mereu cu un suras strengar de andaluz, dupa musteata..si timpul e ce vrei tu sa fie.
dusmanul sau prietenul tau.
this is deep. as deep as time it is.
RăspundeţiŞtergere:)) probabil am sa ajung acolo iarasi, si chiar mai mult decat atat... e vremea buzelor crapate... :)
RăspundeţiŞtergereavem. la purtator.
RăspundeţiŞtergereMi-e dor de noapte si de stele,
RăspundeţiŞtergereSi-as vrea doar sa mai sorb din ele
Mi-e dor de zilele trecute
Cu clipe dulci, acum pierdute
Mi-e dor de soarele fierbinte
De vara cu icoane sfinte
Cu cartile acum uitate,
citite apoi exilate,
Mi-e dor de campul cu statui
Care-a fost scena jocului
Dor mi-e de banca sub copac
Cu buzele de sarutat.
La multi ani, Eminescu!
RăspundeţiŞtergereah, ce romantic. eminescu sucks hard. in timpurile astea. a fost nasol.
RăspundeţiŞtergereda-mi-l tu pe al tau, te adaug eu!
RăspundeţiŞtergerescrii superb.
RăspundeţiŞtergerete-am descoperit...ai devenit una din razele mele de lumină acum...