Şi pe urmă..pe urmă va ploua.
Îmi vor creşte nori pe buze, vor şopti ploi şi vor
îneca străzi risipite în noapte.
Vom fi singuri şi cu inimile în aromă de cafea,
vom ceda nervos în bucurii de clipe.
Şi va ploua…va ploua cu tot ce nu ştim, cu ce am
pierdut şi tot locul gol care nu mai doare.
Şi pe urmă...ni se vor opri simţurile, vom deveni
mormânt de clipe, amintiri şi suflete.
Şi timpul ne va scuza veşnicia ochilor.
Şi va ploua…cu tot ce nu vom fi, cu orizonturile depăşite
de furtuni. De noi, de plecările din mine spre tine.
Ploaia spala... si va spala si pe voi cu totul.
RăspundeţiŞtergereNu inteleg de ce un obsesiv-compulsiv nu se poate iubi cu o fata cu tulburări de personalitate...
RăspundeţiŞtergereMa bucur ca ai postat ceva! De cand n-ai mai scris pe blog...
RăspundeţiŞtergerePloaia spala si ce nu trebuie, cel putin in zilele noastre.
(poezia "hasura in alb" am postat-o intr-o zi cu soare, inainte de "blocul asta de ploi"... acum mi-e tare dor de soare!)
ploaia se pare ca intra obsesiv in mintile tuturor.... nu numa in mintea mea... hmmm, buze de nori, dinlimb-ti curge ploi?! .... ;)
RăspundeţiŞtergereda, Q, ploi, cuvinte, parca si lacrimi..
RăspundeţiŞtergereda, DW, in sfarsit m-a lovit inspiratia! am bac. cred ca e logic.
ai tu mare noroc de final
RăspundeţiŞtergeredezamageste-ma mai tarziu, te rog.
RăspundeţiŞtergere"plecarile din mine spre tine" sunt reversibile? tu vei fi reversibila dupa ce pleci?
RăspundeţiŞtergereP.S: si pe urma?
si pe urma voi fi reversibila pana intr-un sfarsit.
RăspundeţiŞtergeresi va ploua obsesiv cu regrete...cu tot ce am fi putut trai, cu orizonturi pierdute prin ezitari.
RăspundeţiŞtergerecand ni se vor opri simturile nu vom mai percepe timpul si sunetul etern al ploii ne va fi o rezonanta distorsionata a distantei, a dorintei,a ideii de absolut...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundeţiŞtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundeţiŞtergeretu fiind cineee?
RăspundeţiŞtergerepaai... te tradeaza schimbarea aceasta de black enigma :))
RăspundeţiŞtergerescuzele mele... aiurez.
si va ploua... iar tu chipule fara simturi vei pleca, si tot vei pleca...
RăspundeţiŞtergerePloaia vindecă,dar problema nu e cum să vă vindece,ci cum să vă apropie şi să vă trăiască.
RăspundeţiŞtergerene traiesc simturile si atat, iar ploaia mea are functie de schimbare.
RăspundeţiŞtergeresă îi dictezi tu schimbarea şi să nu existe întoarceri,de dragul plenitudinii.
RăspundeţiŞtergereplenitudinea ne-ar omori.
RăspundeţiŞtergeredar v-ar omorî împreună şi ar plânge ploaia lipsa voastră.
RăspundeţiŞtergeredomnisoara, eu nu iubesc constant, dar, s daca o fac, nu ploua, e chiar furtuna.
RăspundeţiŞtergereimportant e că iubeşti şi cuvintele tale sunt o furtună frumoasă.
RăspundeţiŞtergerede unde stii tu ca sunt frumoase ? poate ca sunt vulgara si iubesc sa nu iubesc.
RăspundeţiŞtergerecuvintele poemului tău sunt o furtună frumoasă.
RăspundeţiŞtergereşi sunt sigură că nu eşti vulgară,ci că eşti ca ploaia ta:sensibilă şi visătoare.
da, e adevarat ca sunt extrem de sensibila. dar pot spune ca si vulgara. is poetesa si birjar, 2 in 1. si nu-mi place sa iubesc, dar nu ma mai pot bate cu mintea mea bolnava.
RăspundeţiŞtergereatunci lasă iubirea să te corupă puţin şi lasă urme spre cel ce pleci ca să-i închizi gura minţii cu drumul spre refugiul tine.
RăspundeţiŞtergereşi permite-i celui ce te poartă în suflet să te iubească aşa cum ştie,pentru că el iartă că poetul e birjar.
Pentru Domnitza Birjar un sincer Bac Fericit si un deloc La Multi Ani!
RăspundeţiŞtergerela fel, Edu! nici nu stiu ce ne mai poate salva :)
RăspundeţiŞtergereBuna acum m am parasutat..si vreau sa ti zic de fotografie, ma lasi?
RăspundeţiŞtergereScuze, hai ca eu o fac!
Are ceva..e o dimensiune a captivitatii!
E de bine sau de mai putin. Nu sesizez:))
Hai ca acum vad...ce tradeaza!! Stai sa ma gendesc!
Hmmm..gingasia voalata, ascunsa intr-un nimb miraculos si perceput ca periculos,cred:)