Întunericul, rătăcit pe stradă, se opreşte la casa mea,
se gândeşte o clipă şi intră. Se aşază pe fereastră,
îmi adună pe rând gândurile, frământările, îmi potoleşte
inima, dă apă tălpilor uscate, închide izvorul sufletului,
se opreşte la pat şi mă priveşte: îmi scrie tăcerile care
suferă de insomnie. Mai încolo, lângă
fereastră, îmi întemeiază ochii obosiţi după privirile
pe care le-a crispat lumina. În alegoria somnului
aleargă paşii minţii spre lună, iar ei, rătăciţi şi nefericiţi,
caută mormânt în ochii soarelui.
După care, întunericul se culcă lângă sprâncenele mele
şi le scutură de timp. Se ridică, mă priveşte şi pleacă
spre orizontul zgâriat de unghiile însângerate ale nopţii:
ştie că urmează o altă dimineaţă de ne-cafea.
Sunt timpuri alaturi de moduri
RăspundeţiŞtergereverbale inchise de ferestre.
Caci noaptea nu inchide suflete,
Le apropie de zi cu ore ascutite
Impinse de tine, chiar. De tine si de
sageti de neconcordanta.
Lipsa, alaturi de uratenie, cheama noaptea.
Doar geniile vad noaptea
ca o sedinta de alcoolici...
chiar si tu o poti vedea,
ca un drog gratis de calcar expirat.
hmmm... o dimineata de ne-cafea, am avut in ulitma perioada o gramada ;))... hmm.. si se pare ca si la tine trag anonimi, asa e de bine ..ma gandesc... si la mine ...hmmm.. nu stiu s-ar putea traduce prin iubire, ploaia, prnt-o iubita, in ceva ce momentan am incredere...
RăspundeţiŞtergereah, clubul oamenilor din sibiu atrag anonimi:))
RăspundeţiŞtergeree probabil cum spui tu:)
RăspundeţiŞtergereInseamna ca nu dormim niciodata singuri. Asta e bine... :)
RăspundeţiŞtergereîntunericul fără urmă de şovăială...
RăspundeţiŞtergeretăcerile sunt preţul pe care îl plăteşti ca să stea atârnat de fereastră şi să cuprindă noua realitate care te înconjoară.
P.S:frumos,nesomn de frumos!
da, Purpur, unii oameni asteapta intunericul cu sampanie, eu nu ii dau decat ochii mei inchisi.
RăspundeţiŞtergeremultumesc pt apreciere.
Poate gresesc, nu te cunosc deloc, dar mi se pare ca te schimbi putin cate putin; te schimba viata si... rapiditatea intamplarilor, ori chiar intamplarile in sine... Daca gresesc, te rog sa ma ierti.
RăspundeţiŞtergereP.S. un poem extraordinar, care poate fi interpretat in zeci de feluri, si in care se poate regasi oricine!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundeţiŞtergereSAU, varianta a doua:
RăspundeţiŞtergereÎntunericul, rătăcit pe stradă, se opreşte la casa mea, se gândeşte o clipă si intra zicand: "s-a facut lumina!" si pleaca.
scurt si la obiect :)
ochii tăi închişi sunt întoarcerile mutilate ce privesc peste umăr la nişte pseudopicioare?
RăspundeţiŞtergereochii mei inchisi simbolizeaza efectul zilei asupra noastra: ne saturam, ne plictisim, inchidem ochii si speram ca maine sa ne trezim cu pofta de lumina.
RăspundeţiŞtergereDW, sigur ca ma schimba, sentimentele nu au consecventa, si rapiditatea evenimentelor e ca un cancer in jurul memoriei mele.
cancer in jurul memoriei? nu stiu de ce, dar m'am gandit la vasc...
RăspundeţiŞtergeresa stii ca nu te'am regasit in casa portocalie cand am cetit...
si sa mai stii ca mi'i dor de tine! :)
atat am asteptat. te voi chinui cel putin 3 ani de acum incolo!
RăspundeţiŞtergeresa avem pardon, ce'i batut in cuie si nu stiu de rugini?
RăspundeţiŞtergere:), domnu' Simtamant-Intarziat, cuiele s-au dat cu ruj.
RăspundeţiŞtergereAsta e deferita de celelalte. Sunt curios ce urmeaza a fi in tine...
RăspundeţiŞtergereMa voi da cu ruj!
RăspundeţiŞtergereUn amant perfect, unul sa te temi de el, sa il invidiezi, sa il respecti... ce adversar ST, ce dusman mi-ai creat in Intunericul asta: misterios, intim, puternic, discret...
RăspundeţiŞtergereScrii bine, mereu am sa iti spun asta... bine tare, pentru mine de departe cele mai bune versuri gasite in blogosfera, parea subsemnatului!
ma duce cu gandul la mitul Zburatorului.unul dorit si intunecat
RăspundeţiŞtergereOff Topic: Ai un premiu pe blogul meu...
RăspundeţiŞtergere