“Timpul e ceva plin de lovituri si de bale.”

….şi tot timpul ăsta, am stat cu mâinile în buzunarul timpului:

frigul, caldul, sufletul, inima, pielea, vara, toamna, anii, litera, sensul

mă muşcau de degete. Unde să te ascunzi de pianul psihotic al amintirilor?

Palmele au parfum de dor şi tălpile se înfrigurează a şoaptă. Şoaptele

lucrurilor mărunte,

a străzilor, a dimineţilor, a ochilor, a buzelor, a vântului, a secundelor.

Sunetul unui oraş străin de linişte, căzut în obsesia devenirii şi un cer vesel care închină

ploi amneziei.

Pentru că toţi uităm şi umblăm goi de trecut, de noi, şi purtăm pantofi cu toc înfipt în

altă lume, din care nimeni nu ştie să se întoarcă şi nimeni nu se mai regaseşte.

Şi unde Dumnezeu rupe calendare reci pe marginea fiecărui suflet.